Pentru că din câte se pare ne tot petrecem pe drum m-am hotărât să îți scriu această scrisoare. Vreau să îți spun că nu mi-am pierdut încrederea. Știu că ești pe acolo pe undeva. De unde știu asta? Pentru că toți cei cărora le sunt dragă îmi spun cu maximă seriozitate că ”ce-i al meu e pus deoparte” sau că ”o să apară el la un moment dat”.
Acum, fiindcă este un fapt că ”ce-i al meu e pus de-o parte” în general mă plimb destul de mult în lume poate dau ”de-o partea” aia pe unde ești tu pus.
De aceea am fost foarte activă zilele astea. Miercuri am plecat cu amicul meu ”Hassan” la Mall de unde mi-am cumpărat sandale și unde am văzut un film. După film m-a invitat la o petrecere de Salsa. Grozavă petrecere, grozavă muzică, grozavi dansatori! Am dansat chiar și eu. Ce să mai, m-am simțit grozav. Am studiat locația am studiat participanții și se pare că nu era aici ”de-o partea” căutată pentru că nu mi s-a părut că te-ntâlnesc.
Joi la început de weekend am ieșit cu un alt amic la ”The Yacht club” pentru o seară încântătoare de discuții interminabile despre toate banalitățile lumii. Am savurat niște băuturi și am admirat mulțimea până la orele mici ale nopții. Oamenii de acolo nu erau nici mai frumoși nici mai urâți decât în orice altă parte a lumii, (tot atâția grași, tot atâtea chelii, tot atâtea femei cu celulită) erau doar mai bine îmbrăcați. Și din nou nici un semn de la tine.
Vineri dimineață după micul dejun am mers pe plajă. Nu era chiar cea mai bună vreme sau ba din contră chiar era – din cauza norilor nu era exagerat de cald și nici prea periculos pentru piele – totuși nu vreau să mă ard. M-am expus pentru a fi găsită. Am zis că poate te găsesc sau mă găsești pe aici… am fost la plaja de la Hilton… nu???… în fine… După câteva ore de dulce amorțeală și blândă plictiseală am schimbat plaja cu pârtia de schi. Am zis că cine știe o schimbare de climă și peisaj poate, poate e de bun augur. Aici am petrecut două ore minunate la minus 5 grade, îmbrăcată într-o salopetă nu chiar de unică folosință…. coborând periculoasa pârtie de schi (când ai la activ cam 5 ore de schi într-o viață de om… e cam periculoasă orice pârtie). Mai pe seară am ieșit cu niște prieteni la un club unde am stat de vorbă alte câteva ore. Așa a trecut și ziua de vineri și se pare că nici azi nu am jucat pe a ta parte.
Sâmbătă a trebuit să îmi revizuiesc planurile. Din păcate ”the yacht party” programată a fost amânată din cauza ploii torențiale… poate acolo erai tu pus de-o parte???… pe yacht???… M-am tooot gândit cu ce să înlocuiesc petrecerea pe yacht… asta da provocare… Ceva să fie la fel de interesant….. Ce poate fi mai interesant decât o plimbare la mall… la două zile după salariu :D? Abia după ce mi-am echilibrat bine de tot sacoșele din mâna stângă cu cele din mâna dreapta cu câteva rochițe, bluzițe și doar trei perechi de sandale, mi-am dat seama cât îmi era de foame…. și citisem eu pe undeva că nu e bine să pleci la cumpărături cu stomacul gol…. Așadar am servit o cină mai mult decât îndestulătoare. Cum orele erau destul de înaintate, stomacul era plin, brațele îmi erau pline de sacoșele pline iar cardul era gol, am considerat că ar fi momentul să mă rostogolesc încet spre casă.
După toate aceste demersuri și investigații eram destul de obosită. Așa încât a mai durat doar fix cât o baie fierbinte până să mă bag în pat. Am rămas însă cu gândul tot la tine Făt-Frumos. Tot încercam să înțeleg de ce nu te-am găsit. Existau mai multe explicații. Era ori pentru că ești mult prea bine pus deoparte, ori pentru că nu am umblat eu pe partea care trebuia, ori ai pățit tu ceva pe drum tocmai când ai vrut să apari, sau de fapt tu chiar ai apărut și eu nu eram acasă… Dacă e valabilă ultima variantă și e să se mai repete situația, te rog să-mi scrii numărul tău de telefon cu un cui încins pe ușa mea metalică de la intrare. Și apoi așteaptă… că te caut eu…
27.04.2013
Povestiri din soare 