Gică Contra de România

De Paște am hotărât să mă duc acasă. Mi-am luat frumușel bilet de avion, low cost Dubai București, era oricum cea mai convenabilă cursă: zbor matinal, fără escală, la prânz eram deja acasă.

În avion numai români. Iar dacă eu sunt înconjurată numai de oameni educați, școliți, civilizați, politicoși, inteligenți și care nu sunt certați cu apa și săpunul, mai uit câteodată că populația este un pic mai variată, diversificată și mai colorată. Așa se face că, uneori, mi se întâmplă ca oamenii să mă ia prin surprindere.

Ocupând scaunul de la fereastră am avut onoarea de a avea în stânga mea doi domni (pe la 50-55 ani) destul de colorați – ca limbaj, subiecte de conversație, atitudine și miasmă personală. Stresul meu a început o dată ce vecinul meu a început să înșire cu glas tare rudele vii și răposate ale pilotului, preotul, diaconul, medicul de familie și administratorul de bloc, împreună cu toți dumnezeii și cristoși pe motiv că avionul are întârziere (mă gândesc că îi era teamă că deși era joi, nu prinde învierea). Când l-am anunțat, în cel mai politicos mod posibil, că incantațiile sale nu vor ajuta cu nimic avionul să plece, mi-a replicat răspicat și lipsit de orice urmă de respect: Taci și dormi!!!. Sincer, m-a cam încuiat cu asta. Mi-am pus de multe ori întrebarea dacă este bine să reacționezi și să intri într-o confruntare pentru soluționarea unui conflict (unul ce se vede din start a fi o cauză pierdută)…. Acum era momentul să aleg. Am ales să cedez. Varianta non-combat era de preferat pentru că, poate, aș fi găsit o metodă de comunicare cu vecinul meu în sensul adoptării unui limbaj potrivit și a încetării frecușului în scaun… dar cu siguranță nu aveam nici o soluție pentru îmbunătățirea calității aerului alterat de emanațiile corporale și expirația personajului. Poate că pe vremea comunismului apa caldă era cu program, dar sunt sigură ca pe la hotelurile din orientul mijlociu este un bun curent și un săpun măcar cât o monedă există pe marginea chiuvetei. Am cerut așadar însoțitoarei de bord să mă așeze în altă parte și asta chiar înainte ca avionul să fi plecat de pe pistă.

Din păcate nu a fost ăsta singurul spectacol al zilei. Pasagerul ”Gică Contra de România” se afla și el în cursa pentru București. Era pasagerul care găsea inadmisibil că stewardul nu a venit la el în secunda în care el a sunat. Era la fel de greu de acceptat că nu au sandwich uri cu carne de porc și că apa nu este la temperatura camerei… El avea bani. El a plătit biletul de avion și avea acum nevoie de mângâieri pe creștet și pedichiură, pentru că el a plătit biletul. ”Și dacă aveți produsele în catalog, de ce nu le aveți pe stoc?” urla el, dintr-un capăt în altul al avionului. ”Eu vă cumpăr tot aurul și toate ceasurile, eu am bani…. Dar mie îmi dați garanție la produse, nu le cumpăr eu așa oricum…. ce*s prost?” După ce a obosit să mai streseze personalul, s-a așezat sfârșit pe scaunul său. Dar n-a fost decât o pauză. Căci, după ce s-a odihnit….. a început cu forțe proaspete și multă energie să bată în ușa cabinei piloților. Ce să mai, tratamentul la care fusese supus necesita intervenția supremă a căpitanului. Neștiind care-i limita individului, sau probabil dorindu-și din tot sufletul, șefa echipajului de cabină a solicitat unor bărbați mai solizi din spatele meu  ajutor pentru imobilizarea teroristului, spunându-le să se apropie dacă le va face semn (asta și pentru că deja eram în curs de aterizare). Așa au stat ai mei ca brazi, pe ace și conuri, așteptând chemarea la lupta cea dreaptă… care nu a venit, pentru că individual a revenit la un moment dat la scaunul său. Dar acum bravii eroi ai cursei 737 Dubai București, des-ferecaseră deja izvoarele adrenalinei și nu mai știau cum să le mai oprească. Și așa am auzit eu cu lux de amănunte ce ar mai fi pățit bietul terorist dacă încăpea, vai, pe mâinile lor… câte picioare în cap, câte coate în rinichi, câte coaste prescurtate, și vânătăi pe beregată, câte învârtituri prin aer și aterizări cu fața la pământ. Nu mă îndoiesc că la nevoie ar fi fost un spectacol eroic, dar nu mi-aș fi putut imagina, fără ajutorul lor, ce luptă de gladiatori ar fi putut să iasă pe strâmtul culoar de avion….

Ei bine, da. Din fericire povestea mea este cu happy end. Echipajul a solicitat intervenția poliției pentru depozitarea individului într-un spațiu mai strâmt, cu temperatura și lumină scăzută și constantă, conceput exact pentru relaxare. Chiar dacă a trebuit să stăm încă vreo 20 de minute în avion până ce acela s-a dat dus pe sus, a meritat. Nu știu dacă îi va fi învățătură de minte (oricum este genul victimă), însă pentru zborul în cauză a primit exact ce merita.

Per total într-un avion mare și plin au fost doar 3 pasageri dificili (vecinii mei și teroristul), ambele situații au fost rezolvate cu succes. Așa că, statistic vorbind…. poate nu stăm chiar așa rău. Și apoi cum a spus unul dintre pasageri (când deja coboram pentru aterizare :)): Nu știu ale cui e pădurile astea, dar e frumoase așa verzi. Iar eu am ajuns cu bine acasă la familia și prietenii mei.

Advertisements

Tagged: , , , , , , , , , ,

One thought on “Gică Contra de România

  1. tododiascom May 21, 2013 at 12:07 am Reply

    Thanks very interesting blog!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: